Ne-am născut cu plâns şi dor
După-un vis rătăcitor,
Fost-am înfăşaţi în haine
La un loc cu multe taine.

Trupul ochii-n jos şi-a pus
Pe când sufletul în sus.
Cine suntem? Ce avem?
Ce-i cucuta ce o bem?

Amăgiri tot cumpărăm
Pe măsură ce umblăm,
Păşim des către apus
Având spatele adus.

Și trăim ca schizofreni
Nicăieri ca cetăţeni,
Pe sub zare pribegim
Aşteptând ca să murim.

Cine suntem? Ce-i cu noi?
De ce lumea-i un gunoi?
Suntem neam de Dumnezeu
Prăbuşiţi din empireu.

Înşelaţi de-un şarpe vechi
Ce şopteşte în urechi
Îndoială, necredință
Să ne treacă-n neființă.

Şi cu vina ce-o avem
Să rămânem sub blestem,
Dar citim în Sfânta Carte
De viaţă fără moarte.

De o ţară minunată
Ce în dar ne este dată,
De o jertfă ce ne scapă
De osânda ce ne sapă.

De un Miel perfect, divin
Ce-a purtat al nostru chin
Şi-a învins temuta moarte
În trei zile - după Carte.

Azi ne-mbie prin credinţă
Să-L urmăm în biruință
Şi lăsând în urmă ceața
Să vedem în El viaţa.

Lacrimile lepădăm
Cu nădejdi c-o să cântăm
După tristul requiem
Cântec nou când înviem.

Ce am fost? Cine suntem?
Ce e vinul ce îl bem?
Suntem fii de Dumnezeu
Readuși în empireu.

Peste lume-nvingători
În veşminte de ninsori,
Să trăim minuni cereşti
Ne-ntâlnite în poveşti.

Să gustăm din Pomul vieţii
În Cetatea tinereţii,
Să petrecem o vecie
Lângă Râul cu-apă vie.

Şi crescându-ne fiorul
Să mărim pe Creatorul
Ca s-avem la dreapta-I mare
O cerească desfătare.